Părintele Alexandru Tincu a trecut la cele veșnice

Unul dintre cei mai îndrăgiți părinți duhovnicești ai sătmărenilor, Alexandru Tincu, și-a încheiat lungul drum al vieții pământești, iar acum se află alături de bunul Dumnezeu pe care L-a slujit cu smerenie și credință pură în toți anii care i-au fost rânduiți în lumea noastră. 

Redăm în continuare mesajul de condoleanțe al conducerii Consiliului Județean Satu Mare :
Împărtășim în aceste momente un regret profund prin trecerea la cele veşnice a părintelui protopop Alexandru Tincu.
Exprimăm profundul regret al locuitorilor județului Satu Mare pentru imensa pierdere a Bisericii Ortodoxe Române, a credincioşilor creştini-ortodocşi.
Județul Satu Mare a pierdut una dintre personalităţile sale luminoase, un om de o mare înţelepciune, care a pus întotdeauna ţara şi Biserica mai presus de orice interes personal.
Toţi sătmărenii l-au cunoscut pe părintele Tincu în primul rând pentru activitatea sa preoţească, slujindu-L cu mult har pe Dumnezeu şi păstorind cu multă înţelepciune credincioşii din Protopopiatul Satu Mare în cei peste 50 de ani de preoţie. A fost și un om de cultură, cele șase cărți scrise de părintele Tincu fiind o valoroasă moștenire pe care ne-a lăsat-o.
Părintele Tincu a fost şi este unul din cei mai vrednici şi tenace slujitori ai Bisericii Ortodoxe din judeţul Satu Mare, propovăduind cuvântul Domnului atât în Sfânta Biserică cât şi societatea sătmăreană. Mai mult, în lunga sa carieră de protopop a fost unul din promotorii bunei înţelegeri între cultele din judeţ, asta fără să-l împiedice să fie un stâlp al ortodoxiei şi al românismului pe aceste meleaguri.
A fost un fiu al poporului şi a rămas mereu apropiat de frământările şi nevoile acestuia, având puterea de a asculta şi de a trăi bucuriile şi suferinţele celor din jur, asumând cu inimă de părinte neputinţele tuturor.
În cele două mandate de consilier județean, a fost un factor de echilibru în societatea sătmăreană. Înţelept, sfătos, cu un simţ de observaţie extraordinar, am găsit de fiecare dată în privirea sa afecţiunea şi dorinţa de a face bine semenilor săi. Vom păstra acest îndemn ca o taină spirituală de mare preţ.
În aceste momente, când clopotele vestesc ridicarea Sa la ceruri, înălţăm ruga noastră către Domnul, spre a-i rândui loc de odihnă veşnică şi suntem alături de toţi creştinii ortodocşi sătmăreni, în greaua încercare ce ne-a fost hărăzită.
Fie ca bunul Dumnezeu să-l odihnească, să-l primească întru împărăţia Sa cea veşnică şi noi să-i purtăm vrednică pomenire!