Din 3000 de racseni, peste 1500 sunt plecati la munca in Anglia

Tara Oasului, un taram al contrastelor, unde nu se face nimic cu jumatate de masura. Daca osenii se odihnesc, atunci se odihnesc, daca osenii muncesc, atunci muncesc. Asa se intampla si in comuna Racsa, o cumuna in judetul Satu Mare, unde populatia se ridica la 3.052 de locuitori, conform ultimul recesamant din 2011.

Ei bine, dintre cei peste 3000 de racseni, mai mult de jumatate sunt plecati la munca in Scotia si Tara Galilor, dar cei mai multi, in Anglia. Acest lucru se poate observa foarte usor, pentru ca aproape toate masinile pe care le vezi pe stradutele din Racsa, sunt masini cu volanul pe dreapta si cu placute de inmatriculare englezesti. Dintr-un sat de 3500 de oameni, lipsesc o treime iar cand calatoresti in nord-vestul Transilvaniei, in Racsa mai exact e ca si cum ai calatori in Marea Britanie, doar ca aici oamenii sunt mai calzi, mai sociabili si stiu sa zambeasca, lucru care spun acestia nu este valabil si pentru englezii din Anglia, numiti „oameni reci”. Odata ajunsi in Racsa, ne-am oprit la primarie, unde primarul Toma Betea ne-a primit cu caldura si cu o ceasca de ceai cald. Primarul comunei Racsa se pregateste de Craciun. „Pana la sfarsitul saptamanii, toti cei plecati la munca in strainatate, se vor intoarce acasa si vom avea un Craciun frumos cu totii. Va asteptam si pe voi” a spus Toma Betea, primar in comuna Racsa. In curtea primariei am zarit un autocar. Era cam gol, doua fetite plecau de sarbatori in Anglia la parintii lor. Soferul ne-a spus ca se va intoarce cu autocarul plin pentru ca foarte multi racseni se vor intoarce acasa de sarbatori, sa-si petreaca Craciunul alaturi de cei dragi. Pentru ca parintii sa intretina relatia stransa cu cei de acasa dar mai ales aceea pe care o au cu odraslele lor, a fost infiintata in trecut o cursa saptamanala Racsa-Londra. Despre racseni s-au scris multe de-a lungul timpului printre care si faptul ca, acestia au venit la vot cu doua avioane, dar s-a spus si ca satul ar fii pustiu, fapt care i-a deranjat pe racseni foarte tare. „Nu-i adevarat ca satul e pustiu si nici ca nu avem copii la scoala, chiar azi am avut serbare, avem peste 300 de copii la scoala si nu suntem doar varstnici in sat ci avem si multi tineri care nu au plecat dincolo si care traiesc aici”, a spus o doamna profesoara la scoala locala din Racsa. Intr-adevar lucrurile nu stau chiar asa. La fiecare casa, gasesti pe cineva care iti deschide usa sau poarta casei. Adevarat este faptul ca printre cei care au ramas in Racsa, sunt mai multe persoane varstnice, care au grija atat de gospodarie cat si de nepoteii a caror parinti sunt plecati la munca in Anglia, Scotia sau Irlanda dar, am intalnit si multi tineri pe strazile din Racsa, care nici nu intentioneaza sa plece din tara lor. „Eu aici m-am nascut si aici am ramas dar neamurile mele intr-adevar sunt plecate aproape toate de-aici la munca in Anglia” , ne-a spus Ciuta Ioan, un localnic. „Am plecat sa ne facem un trai mai bun, sa ne intoarcem apoi acasa pentru ca, nicaieri nu e ca acasa” ne-a spus Petre Morar, un tanar pe care l-am intalnit in sat si care ne-a povestit ca a venit acasa doar ca sa isi petreaca sarbatorile de iarna alaturi de familie, dar care apoi se va intoarce in Marea Britanie. In Londra exista o comunitate a romanilor din Racsa. „Cand spui, „ma duc in centru”, de fapt te referi ca mergi la racseni, acolo unde ne strangem noi, suntem sute de racseni care ne cunoastem intre noi si ne vedem foarte des”, a mai spus Petre Morar care cu toate ca se grabea la pomana porcului, s-a oprit sa stea de vorba cu noi. Necesitatea celor reintorsi acasa de sarbatori de a munci este explicata atunci cand discuti cu acesti oameni si iti spun ca „dincolo se castiga, nu ca la noi”. Drept urmare, mai mult de jumatate dintre racseni si-au parasit caminul natal si au plecat peste hotare „pentru a-si strange bani pentru un trai mai bun”. Multi copii isi asteapta parintii cu sufletul la gura, altii, nici nu mai au cetatenie romana, fiindca s-au nascut la Londra. Chiar daca sunt emigrati de 20 de ani, osenii revin acasa in fiecare concediu. Ii chinuie dorul si cu totii spera ca intr-o buna zi sa-si permita sa se intoarca definitiv.