Deschide link-ul creştine, că vrem un like de la tine!

Pe raza localitaţilor din Satu Mare a fost consemnat, în intervalul 24-26 decembrie, un trafic moderat de colindatori, în scadere faţă de anii anteriori. Aşa ar putea suna, în limba de lemn a politistului rutier, o tristă realitate. În schimb, cand vine vorba de „adevăratul” trafic, cel de pe Facebook, lucrurile stau total diferit.

Cete de colindatori internauti sosiră. Wall-urile gemeau de mesaje cu urări de sărbatori sau de cele care anunţau Vestea Naşterii Domnului. Link-uri către colindele de pe You Tube albăstreau monitoarele. Şi atât. Nimic mai mult din ceea ce ar trebui să însemne Crăciunul. O sărbatoare care, dincolo de semnificaţia religioasă, are menirea de a apropia oamenii, de a crea, macar o dată pe an, o interacţiune directă între rudenii, prieteni sau vecini. În mediul urban această realitate este mult mai accentuată. Chiar şi copiii, odinioară liantul între locatarii unui cartier, au abandonat colindul din casă în casă pentru fotoliul comod din faţa calculatorului. Colindul, în cultura majorităţii copiilor, se rezumă acum la câteva versuri, auzite în treacăt pe lângă TV-ul din camera parinţilor. Din păcate nu se întrezăreşte o schimbare majoră în această tendinţă. Poate doar când alde Justin Bieber ori Shakira  vor canta „Sus la Poarta Raiului”. Deocamdată pare utopică o lume în care colindatul se va face exclusiv online, prin cameră web cu microfon încorporat. O lume în care formula „slobozâ-ne gazdă-n casă” va fi înlocuită de „buzz”-ul strident al messenger-ului iar darul pentru colind va consta într-un ringtone, un mp3 sau o aplicatie pentru smartphone.  O lume în care, eu unul cel puţin, nu-mi doresc să trăiesc. Voi?