Comemorarea victimelor inundaţiilor catastrofale din 14 Mai 1970

Cu participarea oficialităţilor locale şi judeţene, la Monumentul Victimelor Inundaţiilor din 14 Mai 1970 din cartierul ce poartă numele acelei zile fatidice au avut loc joi manifestări de comemorare a celor care şi-au pierdut viaţa în probabil cele mai grele momente ale istoriei municipiului Satu Mare.

Conform relatărilor supravieţuitorilor, după mai multe zile de precipitaţii intense, în care debitul de apă al Someşului a crescut mult peste nivelul de rezistenţă al digurilor din acea vreme, în 14 Mai 1970 şuvoaiele s-au revărsat iniţial peste câmpiile din amonte, silind autorităţile să evacueze de urgenţă populaţia din 30 de localităţi ale judeţului.
În dimineaţa acelei zile, Someşul avea la intrarea în municipiul Satu Mare lăţimea şi debitul unui fluviu precum Dunărea, astfel că în decurs de două ore a inundat tot ce a găsit în calea sa pe malul drept, adică exact în partea veche a oraşului.
În primele ore ale catastrofei reacţia autorităţilor a fost haotică, astfel că sarcina salvării oamenilor refugiaţi în podurile caselor ce erau gata-gata să se prăbuşească a fost asumată de câţiva civili curajoşi, care, la nevoie, au furat bărci şi alte vehicule de la întreprinderile de stat pentru a porni singuri sau în echipe mici în misiuni de salvare.
Încet-încet s-au trezit şi autorităţile şi până la sfârşitul zilei, în colaborare cu cetăţenii, au reuşit să organizeze mai eficient operaţiunile în urma cărora au salvat peste 6.000 de copii, femei şi bătrâni, asigurând şi cazarea în şcoli, internate şi cămine culturale pentru nu mai puţin de 37.000 de persoane rămase fără adăpost. Din păcate, un număr de 56 de sătmăreni nu au supravieţuit catastrofei ce trezeşte până-n ziua de azi amintiri cutremurătoare în rândul celor care au fost martori la evenimentele din urmă cu 45 de ani.
A fost un moment de cotitură în istoria oraşului, din care jumătate a fost, practic, distrus de inundaţii, dar zilele ce au urmat au dezvăluit legendarul „spirit sătmărean”, care, prin compasiunea şi solidaritatea ce au depăşit barierele sociale şi etnice ale localnicilor, a contribuit decisiv la salvarea şi reconstrucţia oraşului.
Această reconstrucţie nu ar fi fost posibilă, însă, fără nesfârşitele convoaie cu ajutoare umanitare sosite în zilele următoare din toată ţara, pentru care sătmărenii sunt recunoscători până-n ziua de azi, iar mulţumiri speciale merită şi locuitorii oraşului german Wolfenbuttel din regiunea de baştină a strămoşilor şvabilor sătmăreni, precum şi cei din oraşul Zutphen din Olanda, ţară cu experienţă „vastă” în inundaţii devastatoare.
Protocoalele de înfrăţire încheiate atunci cu cele două oraşe, după sprijinul pe care ni l-au oferit în reconstrucţie, au fost fără precedent pentru o ţară socialistă, iar relaţiile de colaborare cu ele s-au dovedit a fi cât se poate de trainice în ultima jumătate de secol, în ciuda obstacolelor specifice ridicate ulterior de regimul comunist.
Victimele acelor zile au fost comemorate joi dimineaţa în cadrul unui serviciu religios săvârşit de reprezentanţii cultelor ortodox, greco-catolic şi reformat din Satu Mare, după care reprezentanţii Prefecturii, Consiliului Judeţean, ai Primăriei, ai partidelor politice, dar şi locuitorii Cartierului 14 Mai, precum şi copiii de la grădiniţa din cartier au depus coroane de flori la monument.
Ceremonia a luat sfârşit exact în momentul în care a început să plouă trist şi mohorât, exact ca în urmă cu 45 de ani. Din fericire, de data aceasta cerul s-a înseninat după o jumătate de oră.