Infrastructura ca instrument al europenizării României
Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc o dezbatere și un consens pe termen lung în ceea ce privește prioritățile infrastructurii naționale. Nu este acceptabil ca aceste priorități să se schimbe de la o guvernare la alta, în funcție de interese conjuncturale sau de presiuni locale, de miniștri nominalizați și de forța lor în guvernare, în timp ce constatăm că au trecut 20 de ani fără un avans semnificativ în domeniul modernizării marii infrastructuri. Am în vedere aici, în primul rând, sistemul național de autostrăzi și aeroporturile.
Voi solicita partidelor politice să convină asupra realizării și să-și asume un master plan de transport pe o perioadă de 10 ani care ar trebui să cuprindă:
– construirea principalelor axe de autostrăzi ale României și o etapizare a acestora;
– realizarea unei linii feroviare de mare viteză pe teritoriul țării noastre;
– asigurarea unui transport aerian performant și accesibil, prin continuarea implementării programelor strategice de dezvoltare aferente aeroporturilor în rețeaua de transport europeană;
– dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de aeroporturi regionale;
– promovarea transportului maritim și pe căile navigabile interioare.
După ani de „inovații și căutări” care au lăsat România în urmă în comparație cu alte state foste comuniste, va trebui să alegem un drum de urmat, care să răspundă realităților românești și care să nu fie doar o opțiune politică de moment, ci una națională.
Masterplanul prezentat cu aproape 1 an întârziere de Ministerul Transporturilor este o întoarcere la realitate, după perioada fanteziilor lui Dan Şova care desena cu carioca pe hârtie nu mai puţin de 2400 km de autostradă până în 2020.
Din păcate influența baronilor PSD s-a văzut și aici, altfel cum putem explica apariția peste noapte a drumului expres spre Alexandria în condițiile în care în harta din Masterplan prezentată Comisiei traseul București-Alexandria rămânea drum național.
Cu siguranță cea mai mare problemă a acestui Master Plan rămâne ignorarea recomandării Comisiei Europene pentru închiderea coridoarelor prioritare la nivel european, adică realizarea autostrăzii Sibiu – Pitești în primul rând. Acum Sibiu-Pitești este retrogradat la drum expres, adică va avea o limită de viteză mai mică și un profil mai puțin favorabil transportului de mărfuri decât o autostradă, cu pante mai înclinate și curbe strânse, deși tocmai pentru transportul de mărfuri, pentru marii exportatori Dacia și Ford, este necesară această rută. Mai mult realizarea sa, chiar dacă ministrul Rus a evitat să o spună, este amânată pentru după 2021. Premierul Ponta și prietenul său Șova ar trebui să dea explicații investitorilor străini și românilor de ce au sabotat această autostradă în condițiile în care în 2012 era lansată revizuirea studiului de fezabilitate astfel încât lucrările să înceapă anul acesta.
Toate această încăpățânare a premierului și strategiile habarniste prezentate în ultimii doi ani, amânând Master Planul, nu fac altceva decât să ne coste bani. În cel mai bun caz vom începe să folosim din banii europeni alocați pentru infrastructură în perioada 2014-2020, peste 3 miliarde de euro, la sfârșitul anului 2015, acumulând din nou 2 ani de întârziere.
Dacă mai adăugăm și banii pe care îi pierdem din alocarea 2007-2013, aproximativ 1 miliard de euro, unde nu au fost capabili să vină cu noi proiecte de autostrăzi și doar au tăiat panglica la cele începute în perioada 2010-2011, avem imaginea unei acțiuni de subminare a economiei naționale. Pierdem banii europeni, iar infrastructura noastră rămâne nedezvoltată cu impact direct asupra atractivității pentru investitori.
Premierul Ponta ar trebui acum să ne dea banii înapoi din supra-acciza la combustibili care erau destinați în teorie construcției de autostrăzi. Dacă tot nu mai facem autostrăzi atunci supra-acciza de 7 cenți nu se mai justifică.
