Sătmăreni pe urmele memorandiştilor la Viena
În amintirea eroului memorandist Vasile Lucaciu, un grup de nouă sătmăreni s-a alăturat celor peste 40 de maramureşeni care au plecat în pelerinaj pe urmele memorandiştilor, la Viena, în cursul săptămânii trecute.
Acţiunea a avut ca scop marcarea a 125 de ani de la prezenţa celor peste 300 de patrioţi ardeleni în capitala austriacă, pentru a preda împăratului Franz Joseph un memorand cuprinzând doleanţele românilor din Transilvania pentru a avea aceleaşi drepturi şi libertăţi ca celelalte naţiuni conlocuitoare.
Cei nouă sătmăreni au fost: colonel (r) Voicu Şichet – redactor coordonator al revistei Eroii Neamului, împreună cu soţia Steluţa, dr. Viorel Câmpean cu soţia Mirela, profesorul Nicolae Pop de la Apa, secretarul filialei A.N.C.M.R.R. din M.I. – colonel (r) Vasile Silaghi cu soţia Florica, maior (r) Marcel Crişan şi, nu în ultimul rând, interpreta de muzică populară Angela Munteanu, care, alături de cunoscutul şi venerabilul rapsod popular Nicolae Sabău, au întreţinut atmosfera, din puctul de vedere al cântecului şi voii bune, pe parcursul deplasării.
Întregul grup a fost primit, într-o atmosferă sărbătorească, de puternică simţire românească, de Excelenţa Sa Bogdan Mazuru, ambasadorul ţării noastre în Austria, de ministrul consilier Călin Ţânţăreanu şi de secretarul II al ambasadei, Adrian Adam, la întâlnire fiind prezentă şi o delegaţie din Cluj şi Alba, printre care Vasile Iuga de Sălişte – preşedinte al Societăţii Culturale „Pro Maramureş” Dragoş Vodă din Cluj-Napoca, ec. Ioan Strejan – preşedintele Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României” şi redactor-şef al revistei „Dacoromania” din Alba Iulia şi profesorul dr. Vasile Lechinţan, secretar general al Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu” şi secretar al Despărţământului Cluj al Astrei.
În dicursul său, ambasadorul şi-a exprimat admiraţia pentru efortul depus de către toţi cei prezenţi, care au făcut deplasarea nu din ordinul cuiva, ca o sarcină de serviciu, ci pur şi simplu din patriotism şi respect pentru faptele şi jertfele înaintaşilor.
Din partea sătmărenilor, colonelul (r) Voicu Şichet i-a înmânat înaltului diplomat exemplare ale celor mai recente numere ale revistei Eroii Neamului şi cartea sa Pe urme de eroi, dar şi volumul Campania de eliberare a Ardealului de nord şi ocuparea Budapestei, scrisă de generalul Mărdărescu, precum şi o fotografie a Statuii Eroului Necunoscut care se doreşte a fi refăcută şi reamplasată la Satu Mare, cu un scurt istoric al acesteia.
Ceremonialul s-a încheiat, după oferirea de către gazde a unor diplome şi „şedinţa foto” de rigoare, cu ciocnirea unei cupe de şampanie oferită de reprezentanţa diplomatică, iar toată delegaţia a interpretat Doina lui Lucaciu, momentul impresionând gazdele până la lacrimi.
A doua zi, primul obiectiv a fost biserica romano-catolică Sf. Ioan, construită de polonezi, situată pe zona colinară Kahlenberg a Vienei, pe al cărei perete exterior este amplasată o Placă comemorativă cu următorul text: În memoria soldaţilor români care în anul 1683, la depresurarea Vienei, au contribuit la salvarea oraşului.
Aici s-a desfăşurat un scurt şi emoţionant ceremonial religios şi laic pentru pomenirea ostaşilor români căzuţi în acele lupte (munteni şi moldoveni care, deşi erau aliaţi ai turcilor, sub comanda domnitorului Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, au sprijinit de fapt forţele de apărare, între care, cu siguranţă erau şi tineri ardeleni înrolaţi în armata habsburgică, contribuind decisiv la salvarea capitalei imperiale), dar şi a patrioţilor memorandişti, precum şi a tuturor eroilor români ce şi-au jertfit viaţa pentru libertatea şi demnitatea neamului românesc, fiind depusă, sub placă, o coroană de flori cu panglici tricolore.
De aici, delegația românească s-a deplasat înspre centrul Vienei, la imobilul vechii primării, loc în care au fost încartiruiţi memorandiştii ardeleni, pentru a nu merge cu toţii la palatul imperial. Ulterior, din cei 10 membri admişi să meargă la palat, doar Ion Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român şi conducătorul delegaţiei, a fost lăsat să intre efectiv, însă nu a fost primit de împărat, aşa cum se spera, ci doar de către unul dintre consilierii acestuia, documentul nefiind nici măcar citit (foarte probabil nici deschis) de către cei de la cancelaria imperială.
