Despre nimic… sau despre nimicnicia politicianistă şi alegeri! Despre putere şi „politica de cumetrie”!

EDITORIAL – Peter CZOMPA

Putere şi politică. Putere sub diferite forme hidoase, da’ care politică românească? A cui este puterea reală? De fapt, a cui politică, în România, în favoarea României? A actualului guvern pesedisto-udemerist poreclit de unii, în băşcălie, „USDMR”? A fostelor guverne portocalii? A lui domn’ Prezident? „Dragă Stolo”… asta mi-a venit în minte apropo de faptul că Preşedintele Băsescu a afirmat, în urmă cu câteva luni bune, cum c-ar fi în stare chiar să cheme lumea în stradă?! Şi-a şi făcut-o! De mai multe ori! Pentru ce anume? – nici că mai contează, zău nu mai contează după tot delirul care-a fost în ultimii 10 ani. Coşmar! Înainte de a continua, o paranteză: aţi sesizat că am scris Preşedintele Băsescu, adică nu i-am stâlcit numele, nu, nu m-am legat de aspecte fizice sau psihice, nici de „succesuri” etc., nu; fiindcă vreau, nu vreau, este Preşedintele României… mdaaa, mă rog, în fond al celor care l-au votat şi-l venerează în continuare; însă, nota bene, niciodată nu a fost şi nu este preşedintele meu! Am afirmat public acest lucru de nenumărate ori şi-mi asum asta! Dar, fiindcă una-i una şi-alta-i alta, niciodată nu voi batjocori ceea ce înseamnă Instituţia Prezidenţială a României numai din cauza unui individ – fie el Iliescu, fie Constantinescu, fie Băsescu – ajuns doar vremelnic (şi doar datorită mentalităţii păguboase a majorităţii alegătorilor) în această înaltă demnitate! Aşadar, domnul Băsescu nu a fost şi nu este Preşedintele meu! Punct parantezei.
De fapt, aceste rânduri le scriu tocmai văzând ce se întâmplă, stupefiant, de ceva timp încoace: în mod incredibil şi paradoxal, Ponta şi guvernul său (al meu nicidecum!) de trepăduşi şi lachei au luat locul lui Băsescu, vorba vine, şi al fostelor guverne „portocalii”, şi anume de slugi aflate în special la cheremul unor interese străine! Străine, am zis. Interese economice în primul rând. Se mai îndoieşte cineva de acest lucru? Dacă da – şi cu siguranţă încă sunt câteva milioane bune de români care ori nu pot pricepe asta, ori prea puţin le pasă -, păi atunci să le fie de bine, e dreptul lor să creadă (în) ce vor, să persevereze în crasa ignoranţă (ca să nu spun altfel)… Una peste alta, în ideea privind slugărnicia ordinară faţă de puterile străine, ce mi-e Ponta, ce mi-e Băsescu, ce mi-e mai toată clasa pseudo-politico-mizerabilă!

Aşa, şi-acum doar USL… nu, că nu mai există. Recent, am văzut titluri de genul: „USL trăieşte” a murit! Hait! Păi nu e ridicol de-a dreptul? Şi-atunci… USD+UDMR, recte Puterea?! Aaaa, păi am greşit, de ce nu-mi spuneţi? De fapt e „USD”+UDMR+Tăriceanu (sic!), dar tot nu e corect 100%. Fiindcă USD cică ar fi „marcă înregistrată” rromă (că doar n-o să spun ţigănească, nici nu spun, că nu ar mai fi voie?!), aşa că acest „USD” este clar PSD+PC+UNPR… însă iar nu-mi pare tocmai corect. Cum de ce? Pentru că în fond e pur şi simplu PSD, şi-atât! Cum adică unde-am uitat PC-ul şi UNPR-ul? UNPR există cumva? Da’ de când? Ahaaa, îmi şoptiţi că s-a înfiinţat pe vremea puterii portocalii şi a făcut parte din guvernul PDL-UDMR-UNPR? Ooo, da, exact aşa este, acu’ mi-aduc aminte, acolo s-au adunat mai ales trădătorii politici de meserie, tot felul de lichele şi traseiştii politici cu ştaif… aşa, şi „uniunea” asta a şi participat la alegeri în 2012? Da? Zău-zău? Chiar aşa, uite că mi-am amintit, cum să nu, da’ parcă sub sigla USL, nu? Cine? Gabriel Oprea e preşedintele? Ba e şi vice-premier acum? Păi Oprea n-a fost ministru în fostele guverne Boc I-VI? Şi n-a fost pe-atunci coleg de guvernare cu miniştrii udemerişti (sic!) şi cu cei pedelişti? Aşa-i? În cazul ăsta…. ăăăăă… nu mă lămuriţi şi pe mine cum de şi UNPR, şi UDMR sunt astăzi tot la guvernare, în Guvernul Ponta? Haideţi, oameni buni, iar am greşit? Iarăşi? Da, am uitat, corectă observaţia, acum e deja Guvernul Ponta III… adică PSD+UDMR, nu? Iar am greşit? Dar, oameni buni, cu UNPR-ul (în care este membru, dacă cumva n-aţi aflat încă, până şi primarul de Baia Mare!) credeam c-am lămurit-o deja: există doar pe hârtie; sau, dacă vreţi, UNPR e doar o simplă anexă a PSD.
Mai departe. Unde-am uitat PC-ul? Care PC? Ăla de la televizor? Nu? Of, na că uitasem şi asta, bine că mi-aţi amintit: ministrul Agriculturii, conservatorul Daniel Constantin, preşedintele PC-ului. Şi ziceţi voi, conservatorii, că el chiar conduce PC-ul? Hai, nu zău! Nooo, că nu m-apuc acu’ să-nşir poveşti nici despre Voiculescu, nici despre Codruţ Şereş, nici despre ex-vice-premierul Copos, nici despre celebrul „deputat-auto”, nici despre… a zis cineva şi Maria Grapini? C-a vrut să şi facă ceva bun doamna, ca ministru, măcar pentru IMM-uri şi turism? Poate, probabil c-o fi vrut (şi, nota bene, acum chiar spun, indiferent de reacţiile voastre: chiar cred că într-adevăr a încercat, subliniez, a încercat să facă ceva concret şi corect); doar că între a vrea şi a putea e cale tare lungă, a vrut, cred asta, dar n-a putut. Şi/sau n-a fost lăsată! Treaba ei! De ce n-a demisionat? Ei poftim, şi-atunci cică pasul înapoi, clasic, da’ cu promovare, c-aşa-i moda, deci doamna Grapini candidează la europarlamentare… şi va şi ajunge în P.E.! Poftim? Şi cu facebook-ul doamnei cum rămâne? De ce mă întrebaţi pe mine? Da’ de unde să ştiu eu dacă va avea mai mult timp pentru „feisbuc” sau dacă va scrie acolo respectând toate regulile gramaticale? Habar n-am, da’ ce, scrisu-l face pe om? Ei, aş! Haina? Naaa! Poate funcţia ori gradul… Dar vorbeam despre PC ca partid, nu? Un partid-televizor de 1%, hai 2%… nici nu-mi mai aduc aminte dacă a fost vreodată de unul singur în alegeri. Deci, despre ce vorbim aici? Aşa, tot despre nimic, fix ca-n cazul UNPR-ului! Oooo, era să uit ceva chiar foarte interesant apropo de PC: oare câţi dintre voi ştiu că judeţul meu, Maramureşul meu drag, este singurul judeţ (sic!) care are în fruntea consiliului judeţean un conservator? Da, da, ba mai mult, de curând şi subprefectul provine tot din PC! Avea şi omul nevoie de-un loc de muncă bine plătit şi călduţ, în care să n-ai practic absolut nimic de făcut (prefectul fiind pesedist). Tare PC-ăsta de Maramureş, no aşe-i?! S-o credeţi voi că e tare cu doar o mână de membri anonimi; dar PC Maramureş are în schimb un deputat, unul aspru rău, de fapt o celebră „doamnă” cu puteri politice paranormale şi cu legături sus-sus de tot în Bucureşti. Unde? Asta-i o poveste pentru altă dată (ei, bine, hai că vă zic totuşi atât: la ASF, dar în fosta conducere!)…

Şi ajunsesem cu întrebările/răspunsurile la Guvernul Ponta III. Adicătelea, guvernul PSD!!! (trei semne de exclamare de la III, evident). Plus UDMR acum, insistaţi voi?! Aşa e! Au vrut Ponta & co. udemerişti la guvernare, na, poftim, acum Ponta şi ai lui au parte de-njurături cum nu le-au adus nici cazul Roşia Montană, nici Certej, nici Pungeşti, nici „marţea neagră” din decembrie 2013 ş.a.m.d., toate la un loc. Cum? Şi nu demult s-a-ntâlnit copilotul Ponta cu mai-marii de la Chevron şi Exxon? Păi da, iar între timp Băsescu îl primea pe George Şoroş… şi-atunci despre ce dracu’ mai vorbim aici? Despre coabitare ori despre nimic? Despre nimic ori despre putere? Despre coabitare – adică exact aceeaşi clică -, dar şi despre nimic – adică pseudo-politica „nimic pentru ţară, nimic pentru românul de rând”! Deci, despre politică şi putere, nu? Apropo, Mugur Isărescu este, în continuare, cel mai puternic şi influent personaj din România! – zic unii, iar eu cred exact la fel. Ba chiar sunt convins de asta! Şi adaug: dar şi mână-n mână, de peste 20 de ani, cu toţi marii mişei care au condus, conduc şi distrug România!

Mai continuăm cu nimic despre nimic? Doar încă un pic? PDL? – pe drumul glorios al fostului PNŢ-CD. Noul PMP? – partidul lui Băsescu, punct. Punct, punct, doar că, iată, cică PMP-ul ăsta parc-ar mai vrea acum un protocol cu „regele” Cioabă – care-ar furniza un milion de voturi (sic! – chiar „majestatea” a spus-o!) şi-ar vrea în schimb nişte locuri de parlamentari în 2016!!! Ţigănie curată, nu alta! PPDD? – a fost odată ca niciodată… pentru unii alegători care-au crezut în baliverne şi-n poveşti pentru cei cu opt clase! Mai departe? Mai are rost? Politica nimicului, despre nimic, cu nimeni… şi era să zic şi „pentru nimeni”, ha-ha, dar nu-i chiar aşa: fiindcă totul e pentru EI, doar pentru EI! Pentru EI şi pentru străinii cărora EI, tot EI, le vând România bucată cu bucată! Deh, acum la propriu bucată cu bucată, că până astăzi, ce să vezi?, n-o fi fost încă slăbită suficient economia românească, tot mai e de furat câte ceva… o economie care, i-auzi ia, a avut cea mai mare creştere din UE în 2013?! Măi să fie, ce tari suntem: creştere economică de peste 3% (sic!) – deşi în buzunarul românului de rând pare mai degrabă a fi o „creştere negativă” (dacă nu ştiaţi, chiar există sintagma asta aiuritoare); cu şomajul stăm tot mai bine – adică rata şomajului cică a scăzut „timid” (sic! – aşa se spune în stupidele statistici oficiale), fiind undeva la 7,3% (da, dom’le, am priceput care sunt criteriile după care se stabileşte numărul şomerilor, da’ tot o mare tâmpenie este atunci când afirmi, tu demnitar al Statului, că „totuşi stăm binişor cu rata şomajului” deşi din 20 de milioane de cetăţeni români lucrează, cu forme legale, doar vreo 4,5 milioane!); apoi zice-se c-am avea cei mai mulţi analfabeţi din UE (şi ce se mai bucură ăia din vârful UE!) ş.a.m.d. Ce mai încoace şi-ncolo, stăm bine, mitingurile de protest continuă, mitingurile electorale se-ncheie. Fiindcă vin „europarlamentarele”, iar clasei politice începe să-i pese… să-i pese de propria soartă, desigur. Ca la fiecare rundă de alegeri. Ba mai mult, acum se teme deja şi de noul fenomen „candidaţi independenţi” (vezi cazul Mircea Diaconu!), un val care, tot ce se poate, s-ar putea transforma într-un tsunami anti-clasa politică; politicieni de care s-au săturat pe puţin 60-65% dintre cei cu drept de vot (dar care, scârbiţi, nu mai votează de mult timp); şi dintre care mulţi s-ar putea acum să meargă totuşi la vot şi să voteze independenţi! S-ar putea. Sau nu. Oricum, politica nimicului a triumfat, iar puterea rămâne putere chiar dacă politica e de nimic, chiar dacă… Dar eu tot merg să votez, ca întotdeauna, fiindcă aşa cred că este corect şi moral cel puţin din punct de vedere al bunului-simţ civic.
Peter-Vasile CZOMPA