ROŞU, GALBEN ŞI ALBASTRU…

Cã am criticat prestaţia echipei naţionale, asta da, e pãrerea mea şi nu mã sfiesc sã o spun. Cã mai înjurãm din când în când, cã ne mai enervãm, cã jurãm sã nu ne mai uitam la meciuri (dar apoi o facem pentru cã e prea mare dragostea), da, facem şi de astea. Dar ce nu o sã fac NICIODATÃ este sã arunc tricolorul la gunoi. Pentru cã a face un asemenea gest nu ţine de fotbal, ci de tine, despre cât de român eşti. Sau nu eşti.
Cã vrem, cã nu vrem, culorile astea trei ne sunt în sânge. Asta ne-a fost dat, sã ne naştem aici şi sã creştem aici, n-a fost voia noastrã. Cum trãim însã, asta e numai în puterea fiecãruia dintre noi. Un gest din acesta nu poate fi decât unul cretin. Denotã nonşalanţa şi ignoranţa românului cu sau fãrã bacalaureat. Mai pui şi cã e un însemn ( simbol ) al statului român, în caz cã i-ar fi dat şi foc ar fi fost caz penal…
Cristian LAURENTIU